Stanescu, Nichita

Nichita Stanescu, numele la nastere Nichita Hristea Stanescu, (n. 31 martie 1933, Ploiesti, judetul Prahova - d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucuresti) a fost un poet, scriitor si eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.
<br><br>
Considerat atât de critica literara cât si de publicul larg drept unul dintre cei mai de seama scriitori pe care i-a avut limba româna, pe care el însusi o denumea "dumnezeiesc de frumoasa", Nichita Stanescu apartine, temporal, structural si formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însa, nu se aseamana decât cu el însusi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu[1] si Eugen Simion [2], un poet de o amplitudine si intensitate remarcabile, facând parte din categoria foarte rara a inventatorilor lingvistici si poetici.
<br><br>
În perioada 1944-1952 a urmat Liceul „Sf. Petru si Pavel”, devenit "Mihai Viteazul" din Ploiesti. Între 1952-1957 a urmat cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti.