Paleologu, Alexandru

(14 martie 1919, Bucureşti - 2 septembrie 2005, Bucureşti)

Scriitor, diplomat şi om politic român.

Eseist şi critic literar, format la şcoala lui Paul Zarifopol, căruia i-a îngrijit şi mai multe antologii, faimos mai ales prin volumul "Bunul simţ ca paradox".

În antologia "Spiritul şi litera" sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum "Tema duelului la Camil Petrescu". Volumul "Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu" propune unica interpretare ezoterică din literatura critică românească a romanului Baltagul

Biografie
Alexandru Paleologu s-a născut într-o veche familie boierească care îşi are probabil originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos în Ţările Române la începutul secolului al XVIII-lea. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al marelui domnitor Constantin Brâncoveanu. Tatăl său a fost deputat PNL şi apoi secretar general in ministerele Justiţiei si Finanţelor. Alexandru Paleologu a absolvit Liceul Spiru Haret din Bucureşti şi apoi a studiat la Universitatea Bucureşti, unde este licenţiat al Facultăţii de Drept.

În 1944, devine Referent la Comisia Română de Aplicare a Armistiţiului, iar între 1946 şi 1948 este ataşat de legaţie la Ministerul Regal al Afacerilor Externe al României. Urmărit de "Securitate", reuşeşte să scape şi să trăiască în clandestinitate sub un nume fals în oraşul Câmpulung-Muscel până în 1956, când va funcţiona ca cercetător ştiinţific la Institutul Academiei Române pentru Istoria Artei, Secţia Artă Veche.

În 1959 a fost arestat şi condamnat la 14 ani de muncă silnică, la închisoare întâlnind alte mari nume ale culturii româneşti, precum Constantin Noica şi Alexandru Ivasiuc. A fost eliberat prin decret de graţiere în 1964. După eliberare, este reintegrat în acelaşi Institut, Secţia Teatru. Devine Secretar literar la Teatrul "C. I. Nottara" din Bucuresti în 1967, an în care devine şi membru al Uniunii Scriitorilor, iar între 1970 şi 1976 este redactor la Editura "Cartea Românească". Din 1992 a fost presedinte al Consiliului Fundatiei Societatea Civila.

Carieră politică după 1989
După revoluţia română din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franţa începând cu 1 februarie 1990, dar a fost demis în iunie 1990 din cauză că simpatiza cu "golanii" din Piaţa Universităţii (numindu-se chiar "ambasadorul golanilor"), cât şi din cauza vederilor sale pro-monarhiste. După aceea, devine membru al Partidului Alianţei Civice, înfiinţat de Nicolae Manolescu, fiind între 1992 şi 1996 senator în circumscripţia electorală Argeş. Şi-a continuat mandatul de senator din partea Partidului Naţional Liberal, fiind între 1996 şi 2000 senator de Vrancea şi între 2000 şi 2004 senator de Bucureşti.

În anii de după 1989 a recunoscut într-un volum de convorbiri cu istoricul şi romancierul Stelian Tănase colaborarea sa cu Securitatea şi şi-a cerut iertare public.

Cărţi, eseuri, critică literară
-"Spiritul şi litera. Eseuri critice", 1970
-"Bunul-simţ ca paradox. Eseuri", 1972
-"Simţul practic. Eseuri şi polemici", 1974
-"Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu", 1978
-"Ipoteze de lucru. Studii şi eseuri literare", 1980
-"Alchimia existentei. Eseuri si portrete", 1983. A doua editie, revizuita, 1997
-"Souvenir merveilleux d'un ambassadeur des golans" (Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor), Editura Ballard, 1992; Editura Humanitas, 1993
-"Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor", 1992
-"Sfidarea memoriei", 1995(un dialog cu Stelian Tanase)
-"Despre lucruri cu adevărat importante", 1997; a doua ediţie 1998
-"Interlocuţiuni", 1997
-"Politeţea ca arma. Convorbiri şi articole mai mult sau mai puţin politice" (2000)
-"L'Occident est a l'Est" (2001)

Premii şi distincţii
2000 - Premiul de Excelenţă în Cultură Româna, acordat de Fundaţia Naţională pentru Ştiintă şi Arte şi grupul de presă "Curentul", sub patronajul Preşedintelui României